Locuitorii

Locuitorii comunei Ramna îşi spun rămnenţi şi sunt oameni harnici şi gospodari. Gospodăriile lor sunt bine făcute şi curate.

Un obicei pe care îl au oamenii din comună este acela că fiecare om are o porecla potrivită cu firea lui, cu înfăţişarea, dupa vreo întâmplare celebră, iar familiei i se mai zice şi după porecla unui membru al ei: A lu cutare.(Nicolae Rosu)

Exemple de porecle:

(Dacă am uitat de cineva, îmi cer scuze şi rog să mă contacteze pentru a remedia această situaţie).

Portul popular

Ramna este cuprinsă în aria portului căreia îi aparţin şi comunele : Berzovia, Gherteniş, Fizeş, Şoşdea , Vermeş, Valeapai, Bărbosu. Există totuşi cum e firesc , deosebiri uşoare de la o comună la alta.

Atât femeile, cât şi bărbaţii pun o artă şi dovedesc un gust deosebit în a le îmbrăca, în a purta hainele. Erau vestiţi bărbaţii care ştiau să-şi înfăşoare obielele pe picioare şi să-şi strângă curelele la opinci, ca şi fetele ce ştiau să se încingă peste mijloc ca să aibă talie cât s-o cuprinzi cu mâna, şi să-şi pună cotrânţele.

Culorile dominante ale costumului local , atât la bărbaţi , cât şi la femei , erau albul şi negrul, un reflex al sobrietăţii şi al vieţii aspre din trecut.

Bărbaţii purtau izmene lungi şi largi , legate cu ,,brăcinari ‘’ şi cămaşă lungă, până la pulpe, ţesute în război, din urzeală de bumbac şi băteală de cânepă, (mai târziu sau pentru sărbători , numai din bumbac), încinşi peste mijloc cu o praşchie(chimir) lată din piele. Peste cămaşă un ciurc (un fel de   *letcă) de lână. În cap pălărie şi în picioare opinci cu curele late, cu ciorapi sau obiele de lână. Iarna purtau peste izmene ,,cioareci ‘’(pantaloni) de lână , pe piept ,,burduş’’ (cojăcel) de miel şi peste el un ,,căput’’ de lână vânăt(albastru), învăegat. În cap ,,clăbăţ’’ (căciulă de oaie). Obielele sunt vărgate în diferite culori, după vârstă.

Cămăşile de sărbători(ţesute bumbac în bumbac) aveau o ciurătură lată la poale, la pumnaşi(manşete) , la guler şi la piept, adică o broderie de bumbac ori de mătase.

Femeile purtau poale albe, cotrânţe în faţă şi în spate, mai îngustă, vărgate vertical în diferite culori, după vârstă. Se încingeau cu brâu lat de lână sau cu ,,brăciri’’(brâu mai îngust), în diferite culori. Pe piept, un laibăr(corset) , peste el un ,,ciupag’’de cânepă, bumbac sau din material cumpărat, sau ,,reclu’’ din material mai gros şi călduros. Când era frig purtau ,,burdic’’ de miel sau cojocel cu mâneci şi lung până la şolduri. În cap ,,cârpă’’(basma). În picioare opinci, cismuliţe sau ,,păpreci’’(ghete) şi mai târziu pantofi. Când era frig purtau ,,cârpe de lână ‘’ cumpărate (un fel de şal pătrat) cu care îşi acopereau capul şi bustul. Îmbrăcămintea tradiţională , costumul naţional , era alcătuit din poale albe curate, din oprege sau cotrinţe , ,,împunsuriu’’ şi cârpă neagră pe cap.

Cotrânţa de la spate o luau fetele când ajungeau la pubertate şi începeau să joace, când ,,ieşeau la rugă’’.

De sărbători , fetele necăsătorite mergeau la joc cu capul gol şi îşi pieptănau părul cu mare grijă şi artă. Femeile căsătorite purtau pe cap cârpe (baticuri) . Purtau la gât mărgele şi salbe de galbeni.

În îmbrăcăminte predominau culorile serioase şi discrete : albul , negrul şi albastrul. Roşul şi galbenul apărea la tineret, la cotrânţe, la brăciri etc.

Dacă portul naţional s-a pierdut , se mai păstrează unele obiceiuri şi tradiţii cum ar fi : botezul, nunta, înmormântarea, ruga etc.