Istoricul satului se pierde în negura vremurilor. Cea mai veche ştire despre existenţa localităţii Valeapai datează din 1597 . În perioada stăpânirii otomane satul a aparţinut, când districtului Bocşa, ataşat Banatului de Severin, când Paşalâcului de Timişoara.

În urma războiului dintre Austria şi Imperiul Otoman , din 1716-1718 , Banatul intră sub stăpânirea habsburcică. Sub austrieci, localitatea Valeapai a aparţinut districtului Ciacova, fapt menţionat în conscripţia din 1717 şi în hărţile din anii 1723 şi 1776.

În 1777 , când Maria Tereza cedează Banatul, Ungariei, localitatea Valeapai va aparţine comitatului Caraş cu reşedinţa la Lugoj.

Pe harta iozefină a Banatului (1764-1785) localitatea apare cu numele de Vallepai.

Între anii 1820-1830 ca urmare a unor servicii aduse Coroanei Imperiale , această parte a Banatului a fost dăruită familiei Atanasievici, o familie de nobili de origine sârbă(fraţii Marcel şi Emil Atanasievici). Aceşti noi proprietari intră în posesia unor mai suprafeţe de teren arabil.

În 1840 , în centrul satului , începe construcţia unui castel nobiliar, pentru a cărui ridicare se aduc muncitori din Serbia şi Italia. Construcţia este în stil Baroc

Din familia care stăpânea domeniul Valeapai, făcea parte şi Ioana Atanasievici, care se căsătoreşte cu contele Baiky din Vărădia. Fiica celor doi se căsătoreşte cu Tallian Bela şi moşteneşte domeniul unchilor ei Marcel şi Emil. Baronul Tallian Bela arendează moşia unui nobil desfrânat, Ambrizie Bela . Moşia este ipotecată şi apoi este cumpărată de familia Riesz în anii 1914-1918.

În anul 1922 are loc împroprietărirea ţăranilor, fiecare familie primind în jur de 4 iugăre (aproximativ 2,31 hectare).

Referitor la denumirea localităţii, considerăm că această denumire vine de la faptul că locuitorii cultivau în lunca(valea) Pogoniciului păioase, de unde vine numele de Valea-Pai.

Iniţial vatra veche a satului era pe dealurile din vecinătate(dealu Petrii). Ne-o dovedeşte şi un inventar despre o biserică construită pe dealu Petrii. Textul era următorul ,,Biserică estă făcută dă lemn şi precum dinuntru aşa şi dinafară, nelipită din jos, nepodită, acoperită cu şindrilă dă brad, dăsupra altarului cruce dă pleh alb .... şi s-au făcut în anul 1725.

Ulterior locuitorii încep să se aşeze în vale.

Last Updated ( Saturday, 03 April 2010 14:43 )